Povestea lui George

Buna seara,

As vrea sa va spun povestea lui George. Primul meu nascut. Mort. George avea 7 luni si trei saptamani implinite cand a … murit, inainte de a se naste. Am stiut ca ceva nu este in regula de la 7 luni si o saptamana, cand am pierdut dopul gelatinos. Constiincioasa, m-am internat in spital. Acolo, la ecografii, medicul a vazut ca pruncul meu avea o suferinta fetala, dar a decis sa…astepte. George se strangula incet, cu fiecare zi care trecea, timp de 2 saptamani, sub supraveghere medicala. O moarte chinuitoare si nemeritata pentru un prunc. Ignoranta. Miscarile lui erau ca niste spasme. Cand le spuneam asistentelor si medicului, imi raspundeau ca sunt la prima sarcina, si nu stiu eu sa interpretez prea bine miscarile din burta mea. Ca e normal sa fie mai puternice ca inainte. El…se zbatea. Un cordon prea scurt il imobiliza, nu-l lasa sa de dezvolte, sa se hraneasca corect…si ii lua viata incet. Le spuneam ca nu se mai misca ca inainte si-mi raspundeau ca e mai mare, a crescut si nu mai are suficient spatiu. Ultima ecografie a confirmat suferinta fetala. Dar medicul a decis sa nu intervina cu cezariana si George a murit. Bataile inimii lui nu s-au mai auzit. Am nascut un prunc mort dupa o nastere provocata si un travaliu de 12 ore. L-au infasurat intr-un cearceaf jegos de spital si s-au dus la sotul meu sa-l intrebe daca vrea sa-l vada. Pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic. Era si sotul meu, ca si mine, in stare de soc.

L-au pus int r-o ladita de lemn, asemanatoare cu cea de legume de la aprozar, si o asistenta a plecat cu el. La autopsie s-a constatat ca era complet sanatos, cu exceptia unui cordon ombilical foarte scurt. Avea 2,500 kg si plamanii formati.

Daca se intervenea cu cezariana, astazi ar fi avut 13 ani. Acum este doar o amintire si un vis. Nu am nimic de la el…nici macar o poza de la ecografii…pentru ca au disparut misterios din fisa de internare. Am un certificat de nastere care are o liniuta in dreptul numelui, singura dovada ca el a existat, ca a fost o nastere si nu avort. Si o iesire din spital care atesta in termeni medicali cam tot ce v-am povestiti eu aici, cu cuvintele mele. Aceasta e amintirea mea a ceea ce a fost.

 

Icoana Răstignirii Mîntuitorului, Biserica de lemn din Bulza

Nu am insistat pe detalii morbide, desi tin minte totul. Si pentru ca nu l-am vazut niciodata, inima mea a croit o imagine a chipului lui George, care-mi apare in vise, deseori. In preajma Sambetei Mortilor, l-am visat mort, intr-o cutie de pantofi. Il cautam cu disperare in sertalele mintii mele si l-am regasit in vis. L-am luat in brate. Mereu ii cer iertare in vis. Alteori il visez mai mare, 4-5 ani. Fura mancare din cuptor. Nu vorbeste niciodata cu mine. Alta data eram impreuna cu el, avea cam 10 ani, si infruntam o iarna cumplita, era frig, aveam un palton negru si el era imbracat in haine de culoare inchisa. Ca de obicei, doar eu vorbeam, el nu. De la moartea lui, am botezat un baietel si o fetita. Dar George revine in vis ca prunc mort. Iar eu il caut de fiecare data. Preotul mi-a facut slujba atunci. George nu a avut niciodata o inmormantare, in 1999 nu au vrut sa mi-l dea de la spital ca sa-l inmormantez ca pe o fiinta umana. L-au tratat ca pe un avorton. Nevoia spirituala de a-l incredinta Domnului prin slujba crestineasca de inmormantare nu a fost satisfacuta. Si acum il visez, dupa 13 ani…

Icoana Învierii Mîntuitorului, Biserica de lemn din Bulza

Anul trecut m-am mutat impreuna cu tatal lui George si cele doua surori ale lui mai mici, definitiv, in SUA. Am parasit Romania si vom mai veni doar in vizita la parinti. Pe George il port in suflet dupa mine peste tot. Medicul care “m-a ajutat” la nastere profeseaza in continuare. Il cheama Dan Udrea si e doctor la Municipal.

Va doresc tuturor multa sanatate si sa va ocoleasca necazurile.

Maria