Povestea Mateei

Offf, credeam că n-o să-mi fie atât de greu… dar e…

În urmă cu trei ani, după o spvedanie, părintele duhovnic parcă ştia ceva şi mi-a spus la final: să aveţi grijă de voi!

Deşi nu îmi întârziase menstruaţia am făcut un test şi …da…eram doi…! Băieţelul meu urma să aibă un frăţior sau o surioară…

I-am spus soţului (care este preot) şi am hotărât să mergem mai întâi la dr. şi apoi să anunţăm familia. Am mers la aceeaşi dnă dr. cu care născusem băiatul, dar nu ea îmi supraveghease sarcina. Foarte amabilă, îmi face o ecografie şi îmi spune că ar fi o sarcină, deşi nu se vedea prea bine şi pentru liniştea mea îmi dă progesteron, însă oral şi nu injectabil cum îi spusesem că  făcusem la prima sarcină, pentru menţinere.

Urma să revin la control peste zece zile. După câteva zile de tratament observasem că aveam uşoare sângerări, exact ca la prima sarcina… așa că am sunat-o şi i-am spus şi m-a asigurat că embrionul se fixa.

Într-o duminică după-masă, părintele făcea Paraclisul Maicii Domnului la noi, la biserică.

Sângerarea era deja abundentă…Cum a venit, am mers direct la maternitatate unde urma să începă coşmarul. Doamna care era de gardă mă privea suspicioasă, credea că nu ştiam care e diferenţa între avort şi menstruaţie, drept ptr care am făcut pe loc un test…şi da, era pozitiv, însă linia mult mai slabă. Dna dr. la care fusesem la eco era în spital, dar nu a vrut să coboare, că ea nu face chiuretaj. Când am auzit, am țipat înăuntrul meu şi am început să plâng. Hai la eco sus…acolo se vedea ceva, dar nici dr nu ştia precis: o fi fost ectopică, o fi fost normală…un lucru era sigur: CHIURETAJUL.

Când a auzit părintele meu a fugit până la duhovnic, care însă nu era în localitate. A venit înapoi, în timp ce asistentele mă priveau suspect şi mă tot întrebau de ce nu merg odată. În inimă se dădea o luptă, însă m-am rugat Sfântului Nectarie aşa:,,Sfinte Nectarie, dacă aşa a vrut Dumnezeu ca acest copil să nu vadă lumina zilei, nu-l lăsa pradă oamenilor care vor să-l rupă. Dacă tot nu l-am născut, măcar lasă-l să iasă singur.” Plângeam, iar dr de gardă se uita cu o ură la mine şi  îmi tot spunea că am unul şi o să mai am şi alţii… Bun şi cum trebuia să recţionez: să râd? Între timp, părintele meu disperat apelează un nr la care răspunde un ucenic al Părintelui Arsenie Papacioc şi îi spune toată povestea, la care Părintele Arsenie îi răspunde să nu fac o crimă şi mai ales Duminica, fiindcă o să fie bine totul. Astfel că practic am fugit din maternitate lăsând în urmă ameninţările dr. care îmi spunea că o să fac hemoragie şi că atunci nu o să mă primească. Însă Domnul nu a vrut asta, a doua zi am simţit cum am eliminat ceva mai mare, după care nu am mai avut nimic.

În toamna aceluiaşi an rămâneam din nou însărcinată, însă nu am aflat până în luna decembrie, după ce m-am întors împreună cu părintele din Ţara Sfântă şi Egipt unde, fără să ştiu, am urcat până în varful muntelui Sinai. Acum, am pe lângă băieţel şi o fetiţă minunată. Avem două comori: Marian şi Macrina… însă nu pot uita că mai e una, dar nu alături de mine. Poate că povestea mea nu pare aşa tragică, însă m-am bucurat oarecum când am găsit acest loc şi când am citit povestea lui Nectarie parcă am simţit că e ca o datorie să scriu şi eu aceste rânduri.

… cât despre nume aș spune MATEEA, ptr că așa mi-aș fi dorit să se numească, dacă ar fi fost fetiță…

Preoteasa Andreea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s