Povestea Danielei

Doamne ajuta tuturor si nu ne lasa in prapastia deznadejdii!

Flori%20de%20primavara%20Wallpaper__yvt2 Eu am o durere pe care mi-o reprosez si o sa mi-o reprosez ….

Momentele mele grele incep asa:
In noiembrie 2007 am fost internata in spitalul Marzescu din Brasov cu probleme la rinichi, aveam plecata o piatra din rinichi si statea de 1 an si ceva blocata pe ureter. Inainte de a ma interna am avut o presimtire ciudata, nu ma dadeam plecata. Sotul ma intreaba:”Tie nu trebuia sa-ti vina ciclu?” Raspund:”Ba da, dar stii ca eu cand sunt stresata imi mai intarzie! Spatele si burta ma dor asa ca se pregateste sa vina”. Apoi strecurandu-mi totusi o indoiala iau si fac un test de sarcina, ori eu nu mai stiam cu arata un test, ori ceasul negru daca il pot numi asa. A 2-a liniuta se vedea foarte usor, dar nu ca prima. Ma internez totusi, explic doctorului ca nu mi-a venit menstruatia. O intreb pe asistenta, cand imi ia sange, daca nu se poate vedea daca sunt insarcinata, eu vorbesc, eu aud, nici un raspuns. Urmeaza urografia, inca am o presimtire si imi fac semnul Sfintei Cruci pe burta (de ce nu am avut putere, intelepciune, hotarare, parca eram dusa de ceva negativ). Trebuia sa ma opereze clasic pentru a scoate piatra, intreb totusi daca nu se poate sa incerc un tratament, mi se da aceasta sansa de a incerca in 2 saptamani cu pastile si bai calde seri la rand. Cand se termina cele 2 saptamani de tratament, eu nu mai suportam nici o cana de ceai. Atunci imi fac iar un test de sarcina si de data aceasta imi iese cea de a doua liniuta foarte bine, vizibila.
Ma bucur, dar bucuria nu tine mult, caci realizez ca nu e tocmai bine, urografia este iradiere.
Era tocmai 6 decembrie, Sf. Nicolae, ma duc la doctorita ginecolog si imi face ecograf, sarcina de 6 saptamani. Ii explic ca in urma cu 2 saptamani am fost internata si iradiata. Mi se explica ca daca as fi facut radiografie la plamani ar fi afectat creierul copilului, dar ca e mai periculos ca am facut direct pe burta.

Plec acasa, plang alaturi de sotul, fug intr-un suflet la duhovnic, nu ma alina nimeni, inconstienta mea este de VINA, DA SUNT DE VINA.
Plang, dar plansul meu nu se opreste si ma sfasie si nu gasesc nimic sa intoarca timpul inapoi sa fii ascultat de presimtiri.
Pe 7 decembrie, de Sf. Filoftea, ajung la un alt medic ginecolog doar sa cer o parere, o sansa de 1 la 1000 ca pruncul meu sa nu fie atins de radiatii. Medicul ma roaga sa il las sa se uite si el la ecograf, ca poate sarcina nu mai este in evolutie. Accept si din fasolica care era cu o seara inainte, acum era tuguiata la capete si se apropia sange de el, avort iminent scria pe ecograf, sarcina nu mai statea, doctorul ne spune ca in maxim 2 zile se pierde si mai bine facem acum avort. Din atata suferinta la cele spuse de doctor ma ia o stare de plutire si fara simtire, nu ma mai puteam lupta nici macar cu mine, cu propria-mi vointa. Inainte de a ajunge la doctor mergeam cu sotul de brat si ma rugam sa dea o masina peste noi sa sa ne trasneasca ceva sa nu ajung sa fac avort. Nu a fost asa si iata-ma in randul nefericitelor mame care ajung din diverse motive sa faca avort.

front-sfantul-nectarie
Nu mi s-a spus ce a fost, dar am zis ca e tot baiat, caci am 2 baieti acasa, si ca e micul meu martir. Nu mai stiu daca inainte sau dupa ce am venit de la spital (cu rinichii), au fost aduse Moastele Sf. Nectarie la noi la biserica si in acel moment eu eram insarcinata, fara sa stiu. Astfel, eu tot un mic Nectarie am sus in cer.
Acest pacat al meu m-a dus spre Dumnezeu mai aproape si atunci am vazut bunatatea Lui mai mare ca oricand (poate e un paradox, dar pacatul m-a trantit mai jos decat puteam sa ma vad si acolo jos am simtit puterea Lui Dumnezeu mai puternica decat atunci cand mi se parea mie ca sunt mai aproape de Dumnezeu).

In 2012 am avut o cearta puternica cu sotul (pe nimic grav) si am inceput sa plang si sa-i zic ca de multe ori imi doresc sa fiu sus acolo in cer langa cel mic. S-a suparat si m-a certat ca vorbesc prostii si ca nu-mi pasa de ceilalti doi copiii ai nostri, care dorm in cealalta camera. Atunci eu am tacut plangand si nu am vazut chip, ci doar o gurita de copil care mi-a spus: „Mami, stai linistita acolo, inca nu am nevoie de tine aici!” Poate este doar o inchipuire, poate este doar mila Lui Dumnezeu, nu stiu, dar m-am rusinat caci a trebuit sa-l deranjez.

Stiu ca nu merit, dar rugati-va pentru mine sa fiu iertata!
Daniela

Un răspuns la Povestea Danielei

  1. matushkaanna zice:

    God forgives. ((hugs))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s